Contribuţie din câmpul muncii

Deja de ceva vreme simt că nu mai rezist în monotonia aceasta numită servici. În fiecare zi e la fel. Mă trezesc, mă îngrozesc că e 6 jumate, o oră inumană după mine, incep să mă gândesc intens cu ce să mă îmbrac, dar ajungând la aceeaşi concluzie că m-am plictisit de propriile mele haine şi lipsită de elan arunc ceva pe mine. În ultima vreme parcă, mi-a intrat în mână un obicei prost. Adică nu îmi pasă dacă ajung mai târziu, oriunde, în afară când mă întâlnesc cu prietenii. Dar ei deja ştiu că e farmecul caracterului meu :D . Bottom line e, că nu mai am chef de probleme, nu mai am chef de oameni care îmi spun că fac o treabă nasoală la servici (normal că nu se întâmplă pe faţă), mai presus de toate m-am săturat de oameni care cred ca totul li se cuvin lor fiind astfel îndreptăţiţi să calce peste cei simţiţi şi bine intenţionaţi. De curând am citit un articol drăguţ într-un ziar mai andărgraund din cluj care aplică punctul pe i ... a fi modest şi cinstit e afacere proastă în lumea asta! DAR, a fi modest, cinstit şi angajat e moartea pasiunii. VIVA IZOLATORI!